Ateneul Român, locul unde a fost interpretată pentru prima dată Rapsodia Română nr. 1 a lui George Enescu, va vibra din nou, cuprins de sunetele vrăjite ale acestei capodopere universale, în interpretarea ” London Schools Symphony Orchestra” sub bagheta faimosului Dirijor Peter Ash.
Rapsodia română nr. 1 în La major şi Rapsodia română nr. 2 în Re major, două colecţii de melodii folclorice orchestrate simfonic, compuse la Sinaia în 1901, când autorul avea doar 20 de ani, sunt cele mai cunoscute lucrări ale lui George Enescdu, pe lângă Poema Română, Suitele şi Simfoniile pentru orchestră. Ambele au fost prezentate în primă audiție, sub bagheta lui Enescu, pe scena Ateneului Român, în 23 februarie 1903.
În materie de muzică, la început de secol XX, tot ce venea din estul Europei era considerat exotic, iar Rapsodiile lui Enescu aduceau un aer proaspăt prin spiritul modern în care orchestrase cântece de petrecere, hore, sârbe, doine şi balade, munteneşti sau din Moldova şi Transilvania, şi adăugase teme muzicale de factură cultă, un cântec patriotic sau un marş militar.
Enescu a fost primul compozitor român care a depăşit graniţele ţării, iar Rapsodiile i-au adus celebritatea internaţională, în special Rapsodia română nr. 1. Lucrarea a ajuns cunoscută încă din timpul vieţii sale, fiind cântată în marile săli de concerte din Europa şi din Statele Unite, unde a fost prezentată în premieră, în anii 1930, sub bagheta marelui dirijor Leopold Stokowski, cu Orchestra Filarmonică din Philadelphia.
Interpretată în viziuni diferite de către mari orchestre ale lumii, Rapsodia română nr. 1 a stabilit recorduri discografice fiind înregistrată sub bagheta marilor dirijori George Georgescu (1942), a lui Enescu însuşi, la Moscova în 1946, Ionel Perlea (1955), Constantin Silvestri (1959), Iosif Conta (1986), Horia Andreescu (1993) sau Cristian Mandeal (1994). După ce Enescu a părăsit România, în 1947, fac înregistrări cu Rapsodia Română nr. 1 şi Eugene Ormandy (1957) şi în 1960, Leopold Stokowski.
Un moment foarte important pentru evoluţia interpretării Rapsodiei nr.1 este anul 1978, când Sergiu Celibidache a dirijat la Ateneul Român Orchestra Filarmonicii “George Enescu”.
Rapsodia nr. 1 op. 11 în La major a cucerit publicul atât prin gradaţia ritmului, intensităţii şi tempo-ului, pleacă de la un calm suprem şi se dezlănţuie în cascadă, cât şi prin felul în care sunt ilustrate instrumentele populare, harpa sugerează ţambalul, iar viola – scripca (vioara lăutarului).
Rapsodia începe cu melodia populară Am un leu şi vreau să-l beau, despre care se spune că ar fi fost culeasă de Enescu de la Lae Chioru, lăutarul satului Cracalia, care îl învăţase în copilărie să cânte la vioară, şi continuă cu Hora lui Dobrică, creaţia lăutarul Dobre Marinescu din Ploieşti, starostele unui taraf de lăutari vestit încă din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Urmează apoi prelucrarea unui fragment din Mugur, mugurel, cântecul pandurilor lui Tudor Vladimirescu, cu o largă circulaţie în acea vreme în Muntenia, şi un alt joc popular – Hora de la moară, pentru a se încheia cu vestita Ciocârlie. Piesa de mare virtuozitate făcuse deja senzaţie la Expoziţia Universală de la Paris din 1889, unde fusese interpretată de naistul Angheluş Dinicu, bunicul lui Grigoraş Dinicu, şi de violonistul Sava Pădureanu, iar lăutarii, împreună cu tarafurile lor, câştigaseră medalia de aur la concursul internaţional de lăutari organizat în cadrul expoziţiei.
