CONCERTUL PENTRU ORCHESTĂ DE BÉLA BARTÓK, TESTAMENTUL MUZICAL AL COMPOZITORULUI

“Concertul pentru orchestră”, interpretat de Orchestra Națională de Tineret a Spaniei, poate fi considerat testamentul musical al marelui compozitor și pianist maghiar Béla Viktor János Bartók, născut în 1881, la Sânnicolau Mare.

Bartók, unul dintre fenomenele cele mai interesante din muzica secolului al XX-lea, a fost cunoscut, în timpul vieţii sale, în special ca pianist, profesor şi culegător de folclor. Cercetările făcute asupra muzicii tradiţionale – cu precădere româneşti, maghiare şi slovace – au constituit un solid fundament al studiilor etnomuzicologice. Mai mult decât atât însă, ele i-au influenţat în mod covârşitor compoziţiile. Ca în multe alte cazuri din istoria muzicii, poziţia de frunte pe care o ocupă în pleiada compozitorilor primei jumătăţi a secolului al XX-lea a venit doar postum, odată ce lumea muzicală a devenit pe deplin conştientă de contribuţia majoră pe care el o adusese în domeniul compoziţiei.

“Concertul pentru orchestra” (compus în 1943 în Statele Unite, unde se refugiază din cauza războiului) oferă o ascultătorului mai puţin avizat în muzica secolului al XX-lea o introducere admirabilă. Majoritatea melodiilor sunt, încă de la prima audiţie, extrem de atractive şi uşor de memorat. Concertul este o lucrare contemporană în cel mai bun sens al cuvântului, în ea regăsindu-se toate elementele care l-au influenţat pe Bartók de la începutul carierei sale şi până la sfârşitul vieţii: Brahms, Liszt şi Strauss, Debussy, Stravinski sau Schönberg; şi, în mod neîndoielnic, esenţa muzicii populare maghiare care colorează toate melodiile, armoniile şi ritmurile.

Ca pianist, între 1922 și 1936, Bartók a susținut peste 40 de concerte în orașe din Banat, Transilvania și la București. Lui îi datorăm cea mai importantă culegere de folclor muzical românesc publicată până în prezent. În cartea sa, sub deviza “cântă-mi și-ți zic frate”, rămân consemnate trei cugetări, respectiv “Socot drept scop al vieții mele să continui și să isprăvesc studierea muzicii poporului român”; „La țăranii români muzica este o îndeletnicire obștească”   și “Ideea mea călăuzitoare este ideea fraternității popoarelor, în ciuda tuturor războaielor și neînțelegerilor”.

Lasă un răspuns