Anotimpurile de Vivaldi și Piazzolla: două lucrări superbe care vor fi interpretate de Kamerata Kronstadt, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu și având-o ca solistă pe violonista Rebekka Hartmann, cu minunata ei vioară Stradivarius.
Două secole și jumătate îi despart pe Antonio Vivaldi – unul dintre cei mai cunoscuți compozitori ai secolului 18 – de Astor Piazzolla – creatorul unui nou gen muzical în America Latină, Tango Nuevo, o muzică la granița între folclorul argentinian, muzica clasică și jazz. Ceea ce îi unește sunt Anotimpurile, compoziția originală scrisă de Vivaldi în 1721, un grup de patru concerte pentru vioară, orchestră de coarde și continuo, și reluată de Piazzolla în 1970, în Estaciones Porteñas – Anotimpurile din Buneos Aires.
15 august – „Anotimpurile – De la Vivaldi la Piazzolla” – Kamerata Kronstadt, dirijor Cristian Oroșanu, solist Rebekka Hartmann – vioară
Vivaldi este cel mai important reprezentant al barocului muzical venețian. Dăruit cu un auz rar întâlnit, italianul este un virtuoz impetuos și, în același timp, unul dintre primii dirijori din istorie, Născut în Veneția, pe 4 martie 1678, se dedică găsirii unor noi combinații ritmice și armonice, a unei alăturări surprinzătoare de instrumente, aducând în orchestra instrumente precum fagotul, violoncelul, oboiul sau flautul, dar și mandolina sau trompeta. Seria celor patru concerte inspirate de anotimpuri este cea care impune în lumea muzicii o formă mult mai scurtă decât cea clasică a concertului cu solist, în doar trei mișcări simetrice. Anotimpurile fac parte dintr-un set mai mare, de 12 concerte, denumite „Il cimento dell’armonia e dell’inventione” sau “Concursul dintre armonie şi invenţie”. La data la care a compus Anotimpurile, Vivaldi avea 45 de ani, ultimele două decenii și jumătate dedicându-le compoziției, viorii și predării artei muzicale la un orfelinat din Veneția.
15 august – „Anotimpurile – De la Vivaldi la Piazzolla” – Kamerata Kronstadt, dirijor Cristian Oroșanu, solist Rebekka Hartmann – vioară
Antonio Vivaldi, care a îmbrățișat preoția de tânăr, a fost supranumit, în epocă, Preotul Roșu, datorită culorii părului. O suferință care-l consuma încet-încet, l-a făcut să se îndepărteze ce cariera ecleziastică și să călătorească, ca solist și copozitor la Roma – unde a cântat inclusive în fața Papei, cel mai probabil la Darmstadt și Dresda, la Amsterdam, Florența, Praga și, în cele din urmă, la Viena. Bolnav și părăsit de rude și prieteni, moare în capitala imperială.
La rândul său, Astor Pantaleon Piazzola, născut în martie 1921 la Mar del Plata, Argentina, muzician, compozitor și virtuoz al bandoneonului, are o trăsătură comună cu Vivaldi: este și el un revoluționar al muzicii, creând ceea ce se numește Tango Nuevo, o replică a tangoului tradițional argentinian. Seria Cuatro Estaciones Porteñas, adică Cele patru anotimpuri din Buenos Aires sunt compoziții de tango, inițial concepute și tratate diferit, chiar dacă, din când în când, autorul le interpretează împreună. Cele patru lucrări sunt: Verano Porteño (Buenos Aires Vara) – scrisă în 1965, Invierno Porteño (Buenos Aires Iarna) – 1969, Primavera Porteño (Buenos Aires Primăvara) – 1970 și Otoño Porteño (Buenos Aires Toamna) – scrisă în același an.