O BARCĂ PE OCEAN, O REFLECTARE EMOȚIONANTĂ A REALITĂȚII

Miniatura pentru pian  “Une barque sur l’ocean” (O barcă pe ocean) face parte din suita pentru pian “Miroirs” (Oglinzi) și a fost compusă de Maurice Ravel între 1904 și 1905. Suita este compusă din cinci părți descriptive ale fenomenelor și peisajelor, fiecare fiind dedicate unui prieten al grupului cultural avangardist “Les Apaches”. După câțiva ani, piesele trei și patru ale colecției, respectiv “Une barque sur l’ocean” și “Alborada del gracioso”, sunt transcrise de Ravel pentru orchestră.

Ciclul conține următoarele piese: Noctuelles (Fâlfâiri-fluturi în noapte), Oiseaux tristes (Păsări triste), Une barque sur l’ocean (O barcă pe ocean), Alborada del Gracioso (Cântec matinal al unui glumeț) și La Vallee des cloches (Valea Clopotelor).

Piesa interpretată de Orchestra Națională de Tineret a Franței a fost dedicată de Ravel pictorului Paul Sordes. Este cea mai lungă piesă a suitei și începe cu descrierea unei mișcări inițiale calme a unei bărci în mijlocul oceanului,  întreruptă brusc de un “fortissimo” cu note de cascadă care amintesc de mișcarea undelor și de impactul vântului. Melodia și acompaniamentul sunt mai insistente, apoi tensiunea scade continuu, întorcându-se la tema liniștită din deschidere.

Personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului Maurice Ravel s-a impus, la începutul secolului XX, în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale, cu tendință neoclasică, rafinate sonorități impresioniste și un nuanțat colorit folcloric.

Format la școala impresionistă a lui Debussy și Fauré, Ravel tinde de timpuriu spre imagini mai nete, cu contururi clare și culori mai vii, fără a renunța la suavul univers impressionist. El sondează și folclorul, din a cărui substanță muzicală își făurește motive tematice și armonii viguroase.

Lasă un comentariu