DANS ȚĂRĂNESC PENTRU VIOLONCEL ȘI ORCHESTRĂ, O BIJUTERIE MUZICALĂ A COMPOZITORULUI CONSTANTIN DIMITRESCU

Dansul Țărănesc pentru violoncel și orchestră este, probabil, cea mai frumoasă lucrare a compozitorului și violoncelistului Constantin Dimitrescu, unul dintre marii întemeietori ai școlii muzicale românești.

Compusă inițial pentru violoncel și pian, piesa a fost apoi transcrisă pentru multe aranjamente diferite. Specialiștii o caracterizează ca fiind o lucrare minunată, ușoară și totuși profund colorată, care concretizează o imagine muzicală a vieții statului românesc.

Constantin Dimitrescu (1847-1928) este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți compozitori ai României din perioada sa romantic târzie. Născut în Blejori-Prahova, un mic oraș nu prea departe de București, a fost adus în capital la o vârstă fragedă, odată ce talentul său muzical a fost recunoscut. Aici studiază violoncelul și compoziția cu cei mai buni profesori ai epocii. Ulterior, au fost puse la dispoziție fonduri pentru a-și continua studiile la Viena și Paris. La întoarcerea la București, a devenit cel mai bun violoncelist al Filarmonicii din București și al Orchestrei Teatrelor Naționale. În anii următori, a fost conducător al ambelor ansambluri. De asemenea, a fost profesor la Conservatorul din București. În ciuda numeroaselor sale ocupații și îndatoriri, Dimitrescu a găsit totuși timp pentru a compune piese pentru violoncel și pian („Dans țărănesc”, „Serenada română”, etc.), șapte cvartete pentru coarde, concerte pentru violoncel și muzică de scenă. Creația sa se caracterizează prin unele intonații folclorice și prin melodicitate. Dimitrescu a fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră în România, adaptată pentru vioară.

De fapt, dragostea sa pentru aceasta din urmă a fost cea care l-a determinat să găsească primul cvartet de coarde permanent al Bucureștiului.

Lasă un răspuns