ANTON BRUCKNER, PĂRINTELE RENAȘTERII MUZICII CULTE

Anton Bruckner, compozitor și organist austriac, omul care va reprezenta renașterea muzicii culte și autor al Uverturii  în sol minor, WAB 98 ce va fi interpretată de Orchestra Națională de Tineret a Germaniei, a avut o viață marcată de smerenie și simplitate.

Cel pe care Franz Liszt îl va numi “menestrelul Domnului”,  s-a născut în Ansfelden, Austria Superioară, la 4 septembrie 1824. A studiat într-o localitate apropiată, la St. Florian, devenind în scurt timp maestru de cor şi organist al Fundaţiei, un aşezământ patronat de călugării augustini. În 1856, s-a stabilit la Linz, dar nu s-a despărţit de climatul spiritual care l-a caracterizat încă din prima parte a vieţii, devenind organist al bisericii din localitate.

Smerenia şi simplitatea au fost trăsăturile sale esențiale.. Nu a fost văzut certându-se cu cineva, având pasiuni politice sau participând la întrunirile zgomotoase ce caracterizau viaţa intelectuală din Austria acelor vremuri. Era un om simplu, surprinzător de rustic; unii îl considerau chiar naiv. Nedând importanţă aspectului exterior, se rădea în cap, purta haine de postav care nu i se potriveau, vorbea în dialect. Se dedica trup şi suflet muzicii.

Credincios şi iubitor al slujbelor bisericeşti, considera că tot ceea ce face omul trebuie să facă întru slava lui Dumnezeu. Odată, în timpul unei discuţii cu faimosul compozitor Gustav Mahler, i-a spus acestuia: „Da, dragul meu, acum trebuie să lucrez foarte mult… Altfel nu voi putea să mă înfăţişez în faţa lui Dumnezeu, pe Care am să-L văd curând. Căci mă va întreba: «De ce ţi-am dat talent, ticălosule, dacă nu ca să mă glorifici pe mine? Dar ai realizat mult prea puţin»“. În pofida talentului său uriaş, părea un adevărat copil al naturii, lipsit de instruire şi de tact.

Dovadă a simplităţii sale în duh, mărturiseşte faptul că era mereu pătruns de admiraţie pentru oamenii din oraşele mari, care ştiau aşa de mult despre tot ceea ce făcea el.

Cu ajutorul lui Johann Herbeck, dirijorul Curţii de la Viena, Bruckner a fost detaşat, în 1868, la catedra de orgă şi teorie a Conservatorului din Viena, devenind şi profesor trei ani mai târziu. Ulterior a îndeplinit şi funcţia de organist al capelei de la Curte şi cea de profesor de teorie la Universtatea din Viena.

Cu toate că mai mulţi dirjori renumiţi au devenit intersaţi de muzica lui, iar publicul vienez venea în număr mare la concertele sale, viaţa sa la Viena nu a fost plăcută; într-o scrisoare, afirma că a fost nevoit să împrumute bani ca să nu moară de foame. Într-un târziu, a reuşit să obţină o pensie din partea împăratului şi s-a retras de la catedră, dăruindu-se în totalitate harului creaţiei. La 11 octombrie 1896, Viena era în doliu; murise un compozitor de geniu, dar mai ales un creştin care îşi trăise viaţa pentru Hristos.

De multe ori, lucrările lui Bruckner sunt urmate de literele WAB. Aceasta este o prescurtare de la Werkverzeichnis Anton Bruckner, un catalog al lucrărilor compozitorului, editat de Renate Grasberger în 1977. Lucrările sunt numerotate de la 1 la 149, printre care și lucrările orchestrale WAB 96-109, care cuprind și Uvertura în sol minor.

 

Lasă un răspuns